Ar fi ideal sa ne satisfacem dorintele oricand, fara a fi conditionati de resursele subiective sau/si obiective ?! Am fi atunci fericiti cu adevarat ?! Poate ca da, poate ca nu. Dar ceea ce am pierde... ar fi senzatia de nepretuit a esentei, a clipei ce apare atat de rar cat sa ofere trairi unice, cuprinse doar in contextul limitat al inconsecventei care face posibila nasterea dorintei, nasterea unei nevoi. Din momente putine, aflate exact langa limite, se extrage esenta satisfactiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu